Placinta cu branza de oi si marar – era cel mai asteptat fel de mancare pentru mine, puteam sa renunt la orice mai putin la placintele mele preferate. Preparatul acesta imi aduce aminte de bunica ce m-a crescut pana la 6 ani, dar si anii urmatori a fost o prezenta importanta in viata mea (si inca mai este), fapt ce ma determina sa petrec fiecare zi din vacanta sau sfarsit de saptamana alaturi de bunicii mei. Si bine mai era atunci, si ce incantare era cand dupa o zi de lucru eram rasplatita cu o portie sanatoasa de placinte .
Ce m-a determinat sa postez retata aceasta?? A fost o provocare, daaa, o provocare dulce de tot gazduita de Catalina de la Kiss The Cook in cadrul proiectului Dulce Romanie initiat de Mihaela. Si ma bucur ca am putut raspunde, pentru ca tema aleasa este una frumoasa si de suflet.
Reteta a fost transmisa din generatie in generatie, de la bunica la mama apoi la fiica. Sunt convinsa ca a mai suferit cateva modifciari, dar nu cred sa fie departe de original.
Ingrediente aluat
550 gr faina
100-150 ml lapte
200 ml apa
1 lgta sare
1 lgta zahar
1 lingura ulei
12 gr drojdie proaspata
Umplutura
300gr branza de oi
1/2 legatura marar
Pentru aluat, punem 100 ml lapte la incalzit impreuna cu zaharul. Nu-l incalzim foarte tare, trebuie sa fie doar caldut. Adaugam drojdia si o lasam sa se odihneasca pentru 10 minute.
Faina o cernem impreuna cu sarea, iar in mijlocul ei facem o adancitura, unde adaugam laptele, apa calduta si incepem sa framantam. In functie de tipul de faina s-ar putea sa mai trebuiasca lapte. Eu am adaugat inca 50 de ml, si am obtinut un aluat elastic si moale, dar nelipicios. La urma adaugam uleiul si mai framantam putin. Lasam la dospit in loc caldut pentru o ora.
Pentru umplutura, e simplu. Amestecati branza de oaie, care ar fi bine sa fie de casa, cu mararul tocat marunt. In loc de branza de oaie se mai poate folosi cas dat pe razatoare si sarat, sau urda cu marar pentru varianta mai light, chiar si branza de vaci cred ca ar merge cu putina sare.
Din aluatul crescut formam 8 bilute aproximativ egale. Fiecare biluta o intindem si-i dam o forma rotunda. In mijloc punem branza, formam placinta si o punem la prajit in ulei incins. La fel procedam cu toate.
Ca veni vorba de ulei incins…da a fost incins, dar a fost doar asa pe fundul tigaii pentru ca mie nu-mi plac mancarile uleioase. Datorita acestui fapt nici n-a mai fost nevoie sa le scot pe servetele absorbante.
Sunt foooooarte bune calde, dar merg si reci in caz de nevoie. Eu mai obisnuiesc sa le ung cu putina smantana, ca sa alunece mai bine :))
Chiar daca acesta e un preparat de multa vreme stiut, eu nici acum nu m-am plictisit de el. Il consum cu drag, si cu gandul la vremurile frumoase de odinioara. Aaa, si normal ca pentru reteta trebuie sa multumesc bunicii, dar si mamei mele care a preluat-o la randul ei, si mi-a dezvalit-o si mie.
Va servesc si eu cu drag cu cele mai bune placinte, facute de mine de data aceasta!
Pofta buna!
Placintele tale arat yammy!!Aproape așa le fac si eu numai ca in loc de marar pun coade de ceapa verde:).. așa ca in Ardeal!Foarte delicioase!O zi frumoasa!
Ah, sunt mortale placintele astea! Si eu le fac, imi plac de mor si-mi amintesc de copilaria mea cand mergeam in Bihor la bunici si mancam, dar nu cu branza, mai mult cu cartofi. Desigur, se fac si cu branza, dar si cu varza…era mare batalie pe ele.Pupici multi!
Poliana draga ma bucur mult ca iti place blogul meu,iar retetele tale…super bune.Salivez in fata monitorului.Ma bucur mult ca te-am descoperit.Te pup si iti doresc o saptamina frumoasa in continuare!
Vai de mine ce bunatate ai facut! Foarte bine arata!
chiar ca sunt amintiri din copilarie! tb s ale fac si eu! pup!:D
Cred ca sunt tare bune, pe mine m-ai convins sa le incerc…
Paula, sunt bestiale, arata de mori…de pofta. Evident ca le vom incerca si noi 😛
te pupacesc
Poliana ai perfecta dreptate….astea sunt placintele copilariei noastre !!!
Pe la noi se mai fac si cu cartofi, varza murata sau mere, dar mie imi plac cel mai mult astea cu branza.Uneori si eu le ung cu smantana deasupra si mai pun putin….mujdei pe ele.
O minunatie !
Te tzuc !
Eu fac des pentru Diana,care le devoreaza pur si simplu.Pup!
Doamne ce-ai facut aici!!!
M-am uitat prima data la retea dar’ nu mi-am putut lua ochii de la poze:-))
Apoi am vazut cat le-au laudat toate fetele ca io nu mai am nimic de zis…sunt perfect de acord cu ele;mi-ai facut si mie o mare pofta caci arata de vis.Vreau si eu…mai sunt?
Te pup cu drag!!!
Vrei o leapsa?………daca da, ti-o ofer cu mare drag si o gasesti la mine pe blog!
arata perfect, draga mea. Le-ai facut atat de subtirele..exact cum imi plac mie!
Sunt tare bune , si mie imi place cu smantana sau chiar iaurt. Si sunt mai bune cand iti aduc aminte de copilarie! Te pup!
Arata tare bine! Mi s-a facut foame, instantaneu!!!
o stiu…am mancat , nu mai stiu pe unde…Sibiu , Cluj…la noi in Dobrogea nu se face…mi-a placut tare mult , poate incerc reteta intr-o zi friguroasa de iarna cand m-o trece…inspiratia :)))
Sunt foarteee bune placintelele acestea, mai ales daca le si ungi cu smantana, cum spui tu 😛
Pupici
no asta da! asta e placinta!!! Poliana si la noi se fac asa si ne plac foarte foarte mult. Cand ma gandesc la copilarie ma gandesc in primul rand la placinte si la pancove (adica gogosi, da asa le zicem pe aici). Frumoase placintele tae, sa va fie de bine!!:*
ce biiiine arata!
Paradis, sunt tare bune si cu codite de ceapa verde, doar ca acum n-am mai avut de unde sa fac rost de ele, si m-am multumit cu mararul 😉 Ma bucur ca-ti plac! Pupici
Liana, ma bucur mult ca-ti plac, si eu sunt taaare incantata de ele, la bunicii mei in Salaj se fac frecvent placinte de astea, si predomina branza, ca asa ne place noua 😀 Pup
Lili, multumesc frumos si ma bucur tare mult ca-ti place blogul meu!! O zi frumoasa!
Lavi, ma bucur tare mult ca-ti plac!!
Diamond, asa este….si sunt grozav de bune 😉
Cristina, ma bucur tare mult…astept impresii 😉
laura, imi pare tare bine ca vrei sa le faci!! Sunt bune…de tot!
Sidy, si eu le prefer pe astea cu branza, si cu mujdei deasupra sunt dementiale 😀 Pupici
Mhaela Diamar – si eu le devorez sa stii
Pupici
Angelica, inca mai sunt…ca am avut atatea evenimente, si n-am stiu ce sa mancam mai repede :)) Ma bucur tare mult ca-ti plac, si te astept la o portie! Pupici
Medi, multumesc frumos!!!
Alinutzika, si mie imi plac asa subtirele! Multumesc!
Adela, asa este! Si cu iaurt sunt tare bune!
Gabi, ma bucur tare mult ca-ti plac!
Coco, placintele astea se fac mai mult prin zona ardealului, mie imi plac si alea dobrogene si cele moldovenesti. Important e sa fie cu branza
Angela, ma bucur mult ca-ti plac! Pupici
Corina, si eu pe astea le consider cele mai bune, desi consum cu placere orice fel de placinta. Si la noi tot pancove li se spune gogogilor :))) Te pup!
Adnia, ma bucur ca-ti plac! :*
De cand le-am vazut nu mai am liniste! Spune-mi, te rog, cat de subtire intinzi foaia si daca deasupra branzei pui alta foaie sau doar o impaturesti in 2. Multumesc!
Raluca
Raluca, dintr-o bucata de aluat (8 bucati am facut din toate ingredientele alea) intind o foaie rotunda destul de subtire, cam 22cm diametru (aproximez pt ca n-am masurat) apoi pun branza in mijloc si in vecinatatea mijlocului daca se poate spune asa :)) si incep sa adun aluatul din margini inspre mijloc ca la o branzoaica, apoi iar intind aluatul intr-o foaie si mai subtire ca prima data. 28 de cm avea tigaia in care le-am copt, si placintele au fost exact pe masura ei. Sper ca ti-am fost de ajutor! Pupici
Multumesc mult! Te anunt cum au iesit!
Pupici
Seamana cu Gözleme de la turci 😉 Numai ca acolo femeile le coc pe o plita. E traditie si la ei… poate de acolo am imprumutat-o si noi 😉
Anonim, posibil sa aiba ceva in comun, de-a-lungul veacurior de cotropire s-or mai fi facut si schimb de retete
excelente, pacat ca am facut numai o portie. De mult cautam o reteta de placinta si aceasta este exact ce imi doream.Mi-am propus sa fac o multime de retete de la tine.Toate cele bune. Teodora
Ce imi plac placintelele astea! Am crezut ca le-ai facut de curand, dar sunt facute de ziua mea *blush* Salvez reteta pentru ca vreau sa le incerc
Multumesc de inspiratie!
super bune !!! tocmai le-am facut cu codite de ceapa verde , sunt minunate .
Dragele mele, le-am facut! Sunt absolut senzationale…. Singura “problema” a fost ca nu pridideam sa le fac ca se mancau instantaneu ?
A! Si sa nu uit! Le-am copt/prajit pe plita electrica de clatite, stropita cu putin ulei de masline! Copiii au declarat ca sunt mai bune decat pizza!
Asa da…..compliment ?
Paula, esti de vis, multumesc inca o data pt ceea ce faci! Toata stima!